Plimbarea de după-amiază

Din ianuarie când am început cura de slăbire (am slăbit până la sfârșitul lui martie 6 kg, am întrerupt, nu m-am îngrășat, însă aș vrea să o  reîncep să mai slăbesc vreo 8 kg), nu am ajuns la sala de sport cum mi-am propus, dar am ieșit în fiecare zi cu câinele la plimbare, am făcut în jur de 3-4 km în funcție de traseul ales. În zilele ploioase mergem până la lac pentru că e drum asfaltat, când e soare și uscat mergem peste drum , pe câmp. 

După ce traversăm îmi sar în ochi macii de pe șanț care au scăpat ca prin minune de tuns. Mă opresc, îi admir și mă minunez cât sunt de mari și roșii (în spatele meu Andrada chicotește și îmi aruncă replici ironice),  le fac câteva poze și îmi propun ca la întoarcere să culeg câțiva pentru acasă. 

 

Intrăm pe câmp și constatăm amândouă că a mai crescut grâul, spicele sunt mai lungi și parcă încep să-ți schimbe culoarea. Îmi pare rău că nu am filmat unduirile grâului, când ne uitam în zare aveam impresia că suntem în fața unei mări verzi cu valuri scurte și calme.

Jurnal din mansardă

Începem plimbarea propriu-zisă, îi dau drumul câinelui din lesă, care face fericită câteva ture în jurul nostru și apoi pleacă în viteză ațâțată de mirosurile de pe câmp. Îi urmez  exemplul și fac și eu câțiva pași în ritm mai alert, adică încerc să alerg, dar după câțiva zeci de metri obosesc, respir greu, mă dor mușchii de la picioare și mă opresc oferindu-mi scuza că am venit să mă relaxez, nu să-mi iasă sufletul.

Jurnal din mansardă

Așa că găsesc altceva mai distractiv de făcut în afara alergării, un selfie umbrelor noastre.

Jurnal din mansardă

Îi fac o poză și câinelui (e de fapt o ea, dar nu-mi vine să-i zic cățea), chiar dacă  nu o interesează și nu răspunde la fluierăturile și strigătele mele pentru a o face atentă să se uite spre noi.

Jurnal din mansardă

Fotografiem și un vultur care dă sau ne dă tîrcoale, apoi o luăm agale la pas și începem să povestim, să ne sfătuim, să râdem, să cântăm, să ne ciodănim, să ne contrazicem în funcție de subiectul ales în ziua respectivă.
Uneori avem parte de surprize : apare câte un iepuraș pe care Nikey îl aleargă de fiecare dată chiar dacă are șanse 0 să-l prindă, sau vedem căprioare după care Nickey țopăie în același ritm și stil sau ne trezim cu fazanii care zboară pe lângă noi și care ne sperie  de fiecare dată.

Jurnal din mansardă

Mulțumesc pentru vizită, Dana.

Jurnal de femeie simplă

                                                   Jurnalul meu din mansardă nr.10 

♥ Pentru astăzi (data/ora)...  Vineri, 14.05.2015

♥Afară ...  acum este soare, destul de răcoare, dacă e să mă iau după prognoza meteo și după norii care se văd în depărtare cred că vom avea un weekend ploios

♥Mă gândesc ... că în ultimii 2 ani aici la Oradea verile au venit din ce în ce mai greu adică spre sfârșitul lui mai, au fost capricioase și scurte. Anul ăsta este cam la fel.

♥Învăţ... oooooffff, încă învăț să nu-mi mai complic viața cu lucruri inutile

    

♥Sunt recunoscătoare pentru .... că soțul meu și-a rezolvat problema cu serviciul

♥Din bucătărie ... o ciorbă de  fasole cu scăricică, cartofi noi la cuptor cu rozmarin și salată de primăvară 

♥Ce mi-ar plăcea să port ... și am să încep astăzi:

Sursa:www.garnstudio.com

♥Citesc ... puțin si foarte rar

♥Ceea ce aştept (sper) ... să nu plouă sâmbătă să pot merge în pădure la cules de flori de salcâm și soc pentru dulceață și socată.

♥Ce mai meşteresc ...  am început săptămâna trecută o geantă croșetată pe care am desfăcut-o de trei ori și pe care am abandonat-o, azi încep un cardigan pentru mine, sper să nu aibă aceeași soartă ca geanta.

♥Ascult ... cum cîntă un cuc.

♥În casă ... dezastru după părerea mea, o casă locuită după părerea copiilor și a soțului. După amiază vreau să fac o parte din curățenie, să am mai mult timp liber sâmbătă și duminică.

♥Unul dintre lucrurile mele preferate ... parfait-ul de căpșuni ....în curând

♥Azi: eu și colegii i-am făcut o farsă șefului nostru. Acum câteva zile  l-am întrebat ce zi este marți sau miercuri(era miercuri) și el mi-a răspuns în glumă că este joi. Ieri l-am întrebat iarăși ce zi este și mi-a răspuns că este vineri, doar cu o zi înainte spusese joi.... Azi dimineață ne-am strâns în birou, am avut o mică ședință, am închis monitoarele calculatoarelor și am plecat toți din birou la locul de fumat. Un alt coleg a mers la șeful nostru și l-a anunțat că nu știe ce se intâmplă,  la Relații cu Clienții nu este nimeni poveste susținută și de doamna care face curățenie. În timp ce noi așteptam, chicoteam și făceam supoziții despre cum o să fie primită glumița noastră, îi sună telefonul colegei mele. Apelant: șeful... calm ca de obicei o întreabă unde este, iar ea la fel de senină îi răspunde că  este în pat se bucură de weekend, dar ce-i cu el de e așa matinal sâmbăta. După un scurt dialog între cei doi: că e vineri, nu sâmbătă, ne îndreptăm spre birou și strigăm: Surprize!!!!! 1-0 pentru noi.

♥Săptămâna care a trecut: am fost leneșă   

♥Unele planuri pentru sfârşitul săptămânii: pe lângă casă

♥Săptămâna viitoare: cred că una obișnuită

♥Aici este o imagine pe care m-am gândit să o împărtășesc:

Pinterest

Jurnalul a fost adus în blogosferă de Corcodusa.

Mulțumesc pentru vizită, Dana.