I ♥ IA!

     Spre ruşinea mea trebuie să recunosc că nu întotdeauna am avut aceste sentimente vis-a-vis de portul naţional, de ie în particular. Când eram copil şi mergeam la ţară  în vacanţe, mamaia mereu mă aştepta cu ceva făcut de mîinile ei: o pătură ţesută, un pulovăr tricotat, un ştergar sau o ie cusută. La vremea aceea nu am apreciat lucrurile cu adevărat frumoase şi valoroase şi am încercat să scap cât mai repede de ele. Pe măsură ce am înaintat în vârstă am început să văd şi să înteleg altfel lucrul de mână  să fac şi eu o pasiune  la rândul meu pentru el, iar când merg la ţară scotocesc în toate cotloanele după comorile refuzate ani buni.

      La ultimul 'inventar' am găsit o ie cu un model deosebit, dar din păcate este cusută pe un material sintetic, un fel de perdea. Am întrebat-o pe mamaia de ce nu a cusut-o pe pânză topită şi mi-a spus că o perioadă nu s-a mai găsit acest material. Am căutat şi eu pânză topită pe net şi am găsit în vreo 3 locuri, de aceea m-am hotărât să reconstitui această ie. Mamaia a cusut-o într-o iarnă, însă  la mine va dura mult mai mult important e să  o duc la bun sfărşit.

@jurnal din mansardă 

@jurnal din mansardă

@jurnal din mansardă

     Într-o postare viitoare am să vă arăt şorţurile cu care s-au îmbrăcat la nuntă străbunica şi mamaia, şorţuri din lână brodate şi cusute manual care au peste 100 de ani şi alte minuni recuperate.

Mulţumesc pentru vizită, Dana.