Jurnal din mansarda

duminică, 3 martie 2013

Am doar 18 ani.....

.... nu vă speriaţi,  nu am luat-o razna cât am lipsit, aici e vorba despre  despre Andrada, minunea mea cea mare. Da e incredibil, am fată majoră. Nu-mi vine să cred că au trecut deja 18 ani, parcă ieri am mers la maternitate, m-am internat şi m-am plimbat 3 zile între salonul de cezariene şi cel de naşteri pentru că fata mea nu vroia să vină încă în lumea reală, cănd doctorii îmi făceau injecţii pentru a-mi induce naşterea eu dormeam de parcă luam somnifere. Chiar dacă atunci cănd s-a născut era lila şi cu pielea zbârcită  ca o băbuţă, a doua zi când am fost mutată în salon şi am 'plătit' o asistentă să mi-o arate, în momentul în care mi-a pus-o în braţe am zis  că nu există copil mai frumos în lumea asta. 
A avut o personalitate puternică chiar şi atunci când era bebeluş: dacă nu vroia să mănânce nu mânca, iar eu  mă stresam şi plângeam că-mi moare copilul de foame. 
A început să vorbească la  8 luni şi nu s-a mai oprit :),  a mers la 1 an şi doua luni, a vrut toate jucăriile copiilor din parc, a râs şi s-a jucat cu toată lumea şi aşa a rămas prietenoasă şi veselă.
Nu i-a plăcut grădiniţa, a plâns 4 ani cât a mers acolo (vă imaginați prin ce coşmar a trecut toată familia, mai ales când se agăţa de picioarele tatălui meu şi spunea: salvează-mă tataie!!!!), ca după câţiva ani să aflăm că a fost şi un pic de teatru, pentru că aşa o lăsam acasă cu bunicii.
La şcoală a fost şi este conştiincioasă, eu nu am mai făcut lecţii cu ea de la sfârşitul clasei I, iar verificări cred că din a III a , insă mi s-a întors norocul cu   prîslea cu care cred că voi face lecţii şi la facultate....
Este responsabilă, am spus-o şi o mai spun, altruistă, calmă şi calculată, sinceră, încăpăţânată, obraznică uneori,  frumoasă, iubită, nu îi place să bârfească, înconjurată de prieteni, un copil bun de care sunt mândră  si care sunt sigură îmi va aduce multe bucurii și de acum încolo. 




/






Multumesc pentru vizită, Dana.

P.S. Postarea are o  dată anterioara pentru că am vrut să fie datată cu ziua ei de naştere, iar eu n-am mai scris de un car de vreme pe blog.  Iuliana, Anca, Ingrid şi tuturor celor care aţi revenit pe blog vă mulţumesc ca nu m-aţi uitat. Ştiu că am o datorie faţa de  câteva dintre voi, nu am uitat, revin curănd.