Jurnal din mansarda

joi, 30 decembrie 2010

La mulţi ani!

Bună dragi prieteni,
Zilele acestea m-am uitat pe alte bloguri unde se făceau statistici ale anului 2010 si foarte mulţi spuneau că  a fost un an greu. Cum a fost pentru mine? Cu suişuri şi coborâşuri destul de bruşte, cu împliniri şi eşecuri, cu sănătate, cu lacrimi, cu zâmbete, cu prieteni adevăraţi care au fost alături de noi când ne-a fost greu, cu alţii care ne-au dezamăgit, deci una peste alta un an amestecat, cu bune şi rele.

Vă doresc un An nou cu sănătate, bucurii şi împliniri alături de cei pe care-i iubiţi şi lângă care vă doriţi să fiţi!
LA MULŢI ANI!!!!!!!
Dana

marți, 28 decembrie 2010

Aventurile lui Romeo

V-am mai povestit  și în alte postări că nu avem noroc de pisici. La câteva zile după ce 'i-am prezentat' pe Shakespeare și Julieta au dispărut. Romeo, pe care îl dădusem unui vecin a fost abandonat și adoptat, iar de noi cu toate că mi-am propus să nu mai aduc nici o pisică acasă.

Curiozitate de pisică.....
Mâncarea lor e mai bună......

Noul dormitor....
De ce mă deranjați?


Nu mai vreau poze....

O zi minunată , Dana.

luni, 27 decembrie 2010

Cadou concurs

Am reuşit să-i trimit Ancăi cadoul de la concurs înainte de Crăciun, m-am bucurat că  l-a primit chiar în ajun şi bineînţeles că i-a plăcut.




Anca îţi doresc multă sănătate, naştere uşoară şi un an nou plin de bucurii şi împliniri.
Cu drag,Dana.

duminică, 26 decembrie 2010

Crăciun fericit!

Bună seara!
Mulţumesc pentru urări  prietenilor virtuali.
Şi anul acesta am avut acelaşi program pe care îl  practic de câţiva ani înainte de Crăciun: multă alergătură,  câteva cumpărături în ultimul moment, panică pentru că nu am să reuşesc să termin totul, dar ca de obicei toate temerile mele au fost spulberate şi totul s-a terminat cu bine.
Am reuşit să termin curaţenia şi să aranjez casa:

 


A venit Moş Crăciun cu muuuuuuulte cadouri,.............




 Am vrut ca masa de Crăciun  să arate mai festiv decât de obicei şi am căutat surse de inspiraţie pe alte blogurri:

Pentru brăduţul din revistă am folosit ideile de aici.

Am croşetat  câteva ornamente pentru brad, unele le-aţi mai văzut, altele le-am terminat în ultimul moment.

Am pregătit multe bunătăţi şi aprecierile au fost pe măsură .....


Până la urmă avem şi zăpadă....

Sărbători fericite !
Cu drag, Dana!

vineri, 10 decembrie 2010

Ninge, ninge....

A-nceput de ieri sa cadă
Câte-un fulg, acum a stat....


De data asta previziunile meteo s-au adeverit: ieri a ploauat, s-a răcit, a început lapoviţa şi bănuiţi ce a urmat .... bucuria copiilor: zăpada.
Iarna nu e anotimpul meu preferat, dar atunci când ninge uit de frig, de nopţile prea lungi, de mocirla care urmează. Chiar dacă abia mă ţineam pe picioare (de 2 zile m-a lovit o răcela, gripă sau viroză nu stiu exact ce f violentă care pur şi simplu m-a dărâmat), am ieşit să fac poze să vedeţi cât de frumoasă e salcia din faţa casei.





Claudiu a fost afara cu copii de pe stradă , a venit ud din cap până în picioare şi cam îngheţat, dar uitaţi-vă ce obraji!!!! Din păcate acesta ieşire la prima zăpadă a avut şi urmări: febră aproape toată noaptea. În cursul zilei de azi a fost bine fără febră, fără tuse, fără alte complicaţii.....Sper că nu a luat de la mine, pentru că eu nu mi-am revenit nici acum tot ca o legumă mă simt.


Şi pentru că multe bloguri sunt in febra pregătirilor pentru Crăciun, hai să vă arăt ce am mai făcut şi eu printre picături. A şi să nu uit tutorialele sunt de aici.







Week end plăcut vă doresc,Dana.

joi, 9 decembrie 2010

Între pustiu şi incertitudine

        La limba  română Andrada studiază "Romeo şi Julieta" şi a avut de făcut o povestioară pe tema iubirii şi iată ce a ieşit:

Între pustiu şi incertitudine
    
     Nişte sclipiri adormitoare se reflectau într-un geam banal, acoperit de mantaua străvezie a sticlei. Statura translucidă a soarelui împodobea un abis nesfârşit. Un simplu pat, zăcea aiurea lângă mobila de lemn masiv, dându-ţi un aer de mister, ca atunci când te trec fiori şi simţi că cineva te urmăreşte, dar de fapt e doar imaginaţia care îţi joacă feste şi apoi te ruşinezi încercând să înlături rapid acel gând stupid.
     Strecurat printre ţesături de pânze şi bumbac azur, dormea aparent Victor. Chipul lui tânăr şi senin imprima pofta de viaţă, dar forma ochilor săi albaştri, te duceau cu gândul la o tristeţe profundă, mascată de nişte buze pline şi foarte fin conturate. Masculinitatea sa era uşor sesizabilă şi foarte bine definită. Pielea îi era albă ca marmura în lumina chioară a felinarului de peste drum. Structura lui bine conturată iţi tăia răsuflarea, fiind greu să îţi desprinzi privirea de pe trupul său zvelt. Delicateţea firii lui era trădată de duritatea chipului, când îşi arcuia sprâncenele, în încercarea de a schiţa o încruntare puternică, care speria şi cei mai îndrăciţi diavoli. Farmecul său era irezistibil. Trăsăturile ademenitoare îi erau completate de nişte bucle ciocolatii încântătoare. Suflarea sa caldă te vrăjea, te ducea la obsesie, îţi umplea gândirea de o demenţă nebună.
     Victor stătea cu ochii aţintiţi în tavan, cu răsuflarea întretăiată de o amintire îngropată în undele uitării, cu mulţi ani în urmă. I se părea că a trecut peste acea iluzie statornică a dragostei, credea că totul s-a terminat, la fel cum termini de citit o carte deosebită şi o trânteşti cu tristeţe, fiindcă ai descoperit finalul. Această amintire îl chinuia de când s-a întors acasă şi s-a hotărât să se piardă în labirintul viselor, dar fără rezultat.
     Povestea începe într-o zi de iarnă, pe când toată lumea stătea cuminte în case, bucurându-se de mult aşteptata căldură a caloriferului sau depinde la cei bogaţi, a şemineului. Nu a fost o zi specială, ba chiar banală ca toate celelalte, dar Victor fiind un singuratic de felul lui, zăcea pe scaunul din imensa sa bibliotecă - am uitat să menţionez faptul că el era scriitor, liber şi nepăsător, singurul lucru care însemna ceva pentru el, era literatura. Dulcea voce a scrisului scrijelit pe hârtie, unduind şi dansând cu cerneala neagră îi dădea un sentiment de împlinire, era îndrăgostit de ceea ce făcea, însă niciodată nu şi-a publicat creaţiile, decât o singură carte care i-a adus faima. Era fericit, el şi fantomele sale, trăind zilnic o dragoste bolnavă pentru personajul regăsit în fiecare scriere. Scria pentru a-şi împlini dragostea. O iubea în taină pe Emilie, o englezoaică hotărâtă, dar visătoare, frumoasă, delicată, dar nesigură în ceea ce priveşte viaţa. A cunoscut-o într-un bar francez, în care mireasma parfumului de trandafiri te îmbăta până la pierderea cunoştinţei. Mereu o urmărea pe stradă, cum se pierdea printre blocuri cu eşarfa ei verde petrecută lejer în jurul gâtului. Pe parcurs au devenit prieteni, chiar foarte buni prieteni, însă nu se cunoşteau, el o privea timid, iar ea îi arunca câte un surâs ameţitor, desigur pare o veşnicie, dar asta era doar imaginaţia nebună a lui Victor, până într-o zi, de fapt chiar în acea zi, după cele treizeci de minute eterne în care a privit-o necontenit, ea a venit, i-a vorbit, iar dragostea a atins cote maxime. S-au plimbat apoi mult timp în acele locuri, gândea Victor. Clipa în care a simţit că Emilie e a lui, a fost ceva incontrolabil, tot corpul îi tremura, viaţa lui vibra prin fiinţa ei, nici nu ştiu să răscolesc aceste trăiri profunde. Teama că o va pierde, îl distrugea...
      Nici nu ştiu, nici Victor nu mai ştie, delir total, trăia probabil, tot ce ştia era ea, Emilie. Nici măcar nu pot povesti clipele minunate petrecute cu ea, nu ştiu dacă au fost....incertitudinea mă cuprinde, îl cuprinde, o cuprinde...
     Emilie nu mai e, nu a fost, ba da a fost, accident, catastrofă, maşină, distrus, fragmente întunecate apăreau şi dispăreau în mintea lui Victor. Era conştient, visa, se depărta încet de viaţa sa, de faptul că era om, nu mai gândea.
     De aceea scrie, îşi continuă dragostea, Emilie a lui, o păstrează  vie prin cuvinte, fraze şi gânduri. Nu am spus că povestea nu este ciudată, nici Victor nu a spus, nu are sfârşit, viaţa lui Victor e însăşi cartea, Emilie, cerneala... Ea rămâne vie, rămâne sechestrată în fibrele metalice ale inimii lui.
     Acest gând i se derula la  nesfârşit, se crăpa de ziuă, singurul moment în care Victor dădea semne că trăieşte, dar în această dimineaţă  era altcineva, el se stinsese odată cu Emilie, s-a împăcat cu iubirea, dar nu va mai putea să scrie, viaţa sa nu mai e suspendată de paginile unei cărţi, e liber, îndrăgostit veşnic de o amintire pierdută!
 * Îmi cer scuze pentru eventualele greşeli.*
Ce părere aveţi?
X.O.X.O. Dana.

luni, 6 decembrie 2010

Concurs, Moș Nicolae.......

Bună,
Scuze pentru absența îndelungată și pentru suspansul legat de concurs. Anca ai intuit foarte bine cizmulițele sunt pentru tacâmuri, asa ca tu ești câștigătoarea. Te rog să-mi lași un comment cu adresa ta (nu v-a apărea pe blog,  comm-urile sunt moderarate ) si până pe 15 decembrie voi trimite pachetul.
Deocamdată nu vreau sa dezvălui și celelalte cadouri aștept să le primești....

Înainte să vină Moș Nicolae am ieșit in centrul orașului să vedem beculețele.











A venit bineînțeles Moș Nicolae, la copii cu mai multe, la noi  adulții mai puțin...





Și vestea ce mare avem pui de la Nickey, 3 băieți și 4 fete......
O zi bună, Dana.

marți, 16 noiembrie 2010

Concurs!

Bună ziua, tuturor! Ce mai faceți? Se vede că am  început serviciul nu-i așa? Postez din joi în Paști........
Csilla nu mai organizează Jocul de Crăciun  anul acesta pentru că s-au înscris puțini doritori , dar pentru că  eu incepusem să pregătesc cadoul, m-am gândit să-l dăruiesc și am să organizez un mic concurs.
O parte din cadou cuprinde un set de 6 cizmulițe ca cele din poze.
Întrebarea este: Pentru ce sunt aceste cizmulițe? 
Vă dau un indiciu: masa de Crăciun.
Primul/a care va găsi răspunsul și va posta un comment va primi cadoul care mai cuprinde 2 surprize pe care le voi dezvălui când voi afla câștigătorul.  



 



Succes!
x.o.x.o. Dana


Later edit: Dacă nu ghicește nimeni, ceea ce nu cred, va fi o tragere la sorți, așa că vă invit să comentați. Termen vineri 19.11.2010, ora 20.00.