Jurnal din mansarda

miercuri, 20 mai 2015

Plimbarea de după-amiază

Din ianuarie când am început cura de slăbire (am slăbit până la sfârșitul lui martie 6 kg, am întrerupt, nu m-am îngrășat, însă aș vrea să o  reîncep să mai slăbesc vreo 8 kg), nu am ajuns la sala de sport cum mi-am propus, dar am ieșit în fiecare zi cu câinele la plimbare, am făcut în jur de 3-4 km în funcție de traseul ales. În zilele ploioase mergem până la lac pentru că e drum asfaltat, când e soare și uscat mergem peste drum , pe câmp. 

După ce traversăm îmi sar în ochi macii de pe șanț care au scăpat ca prin minune de tuns. Mă opresc, îi admir și mă minunez cât sunt de mari și roșii (în spatele meu Andrada chicotește și îmi aruncă replici ironice),  le fac câteva poze și îmi propun ca la întoarcere să culeg câțiva pentru acasă. 

 





Intrăm pe câmp și constatăm amândouă că a mai crescut grâul, spicele sunt mai lungi și parcă încep să-ți schimbe culoarea. Îmi pare rău că nu am filmat unduirile grâului, când ne uitam în zare aveam impresia că suntem în fața unei mări verzi cu valuri scurte și calme.

Jurnal din mansardă

Începem plimbarea propriu-zisă, îi dau drumul câinelui din lesă, care face fericită câteva ture în jurul nostru și apoi pleacă în viteză ațâțată de mirosurile de pe câmp. Îi urmez  exemplul și fac și eu câțiva pași în ritm mai alert, adică încerc să alerg, dar după câțiva zeci de metri obosesc, respir greu, mă dor mușchii de la picioare și mă opresc oferindu-mi scuza că am venit să mă relaxez, nu să-mi iasă sufletul.

Jurnal din mansardă

Așa că găsesc altceva mai distractiv de făcut în afara alergării, un selfie umbrelor noastre.

Jurnal din mansardă

Îi fac o poză și câinelui (e de fapt o ea, dar nu-mi vine să-i zic cățea), chiar dacă  nu o interesează și nu răspunde la fluierăturile și strigătele mele pentru a o face atentă să se uite spre noi.

Jurnal din mansardă

Fotografiem și un vultur care dă sau ne dă tîrcoale, apoi o luăm agale la pas și începem să povestim, să ne sfătuim, să râdem, să cântăm, să ne ciodănim, să ne contrazicem în funcție de subiectul ales în ziua respectivă.
Uneori avem parte de surprize : apare câte un iepuraș pe care Nikey îl aleargă de fiecare dată chiar dacă are șanse 0 să-l prindă, sau vedem căprioare după care Nickey țopăie în același ritm și stil sau ne trezim cu fazanii care zboară pe lângă noi și care ne sperie  de fiecare dată.

Jurnal din mansardă


Mulțumesc pentru vizită, Dana.

8 comentarii:

  1. Ce fain! Parca ai povestit o plimbare de-a noastra prin spatele satului. Fotografiile sunt frumoase, iar tu arati foarte bine. tu esti, nu? Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai si eu tot intr-un sat stau, nu au cum sa difere povestile:))). Multumesc Catrinel, eu sunt in poza. Pup si eu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Asa frumosi sunt macii, dar daca ii iei din camp se ofilesc prea repede, mai bine le fac poze si gata :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Tare-mi place pe unde va plimbati voi doua si mi se pare minunat timpul asta petrecut de mama cu fiica ei :) Cu baietii sta treaba un pic diferit, ai sa vezi tu mai incolo ;) Felicitari pt kilogramele pierdute! Pup cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da este foarte pretios acest timp Iuliana.

      Ștergere
  5. Ce poze frumoase, preferata mea e cea cu macii, apoi cea cu lanul de grau. E super daca ai reusit sa faci in fiecare zi cate 3-4 km, rezultatele se vor vedea in curand.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Faptul ca nu am mai luat in greutate mancand orice e mare lucru si sunt convinsa ca plimbarile ajuta

      Ștergere