I ♥ IA!

     Spre ruşinea mea trebuie să recunosc că nu întotdeauna am avut aceste sentimente vis-a-vis de portul naţional, de ie în particular. Când eram copil şi mergeam la ţară  în vacanţe, mamaia mereu mă aştepta cu ceva făcut de mîinile ei: o pătură ţesută, un pulovăr tricotat, un ştergar sau o ie cusută. La vremea aceea nu am apreciat lucrurile cu adevărat frumoase şi valoroase şi am încercat să scap cât mai repede de ele. Pe măsură ce am înaintat în vârstă am început să văd şi să înteleg altfel lucrul de mână  să fac şi eu o pasiune  la rândul meu pentru el, iar când merg la ţară scotocesc în toate cotloanele după comorile refuzate ani buni.

      La ultimul 'inventar' am găsit o ie cu un model deosebit, dar din păcate este cusută pe un material sintetic, un fel de perdea. Am întrebat-o pe mamaia de ce nu a cusut-o pe pânză topită şi mi-a spus că o perioadă nu s-a mai găsit acest material. Am căutat şi eu pânză topită pe net şi am găsit în vreo 3 locuri, de aceea m-am hotărât să reconstitui această ie. Mamaia a cusut-o într-o iarnă, însă  la mine va dura mult mai mult important e să  o duc la bun sfărşit.

@jurnal din mansardă 

@jurnal din mansardă

@jurnal din mansardă

     Într-o postare viitoare am să vă arăt şorţurile cu care s-au îmbrăcat la nuntă străbunica şi mamaia, şorţuri din lână brodate şi cusute manual care au peste 100 de ani şi alte minuni recuperate.

Mulţumesc pentru vizită, Dana. 

Ceva croşetat....de iarnă

       Anul trecut în perioada în care am lipsit  nu am lucrat aşa mult, de fapt am început câteva lucruri pe care nu le-am finalizat încă.  Unul din obiectivele pentru anul 2014 este să nu mai las lucrurile neterminate (şi  nu mă refer doar la croşetat),  aşa că am intrat în coşul cu fire şi proiecte de unde am ales două dintre ele care erau aproape gata şi chiar dacă tematica lor este legată de sărbătorile de iarnă sunt totuşi în ton cu cei afară.

       Căsuţa de turtă dulce este mult mai delicioasă decât în fotografie (făcută seara cu telefonul, scuze), are culorile mai vii, se face destul de uşor, mai mult de lucru este la asamblat şi cusut. Tutorialul l-am luat de aici. 

@jurnal din mansardă

      Steluţa era deja croşetată, i-am cusut şi ataşat doar accesoriile. Tutorialul nu-l găsesc deocamdată, dar dacă interesează pe cineva am să fac 'săpături' mai adânci, doar spuneţi-mi.

@jurnal din mansardă

Am să le mai repet curând pentru că vor fi pe lista de cadouri handmade de anul acesta.

Vă mulţumesc pentru vizită, Dana.

În ianuarie e iarnă, nu-i aşa?

....aşa că nu înţeleg care e problema autorităţilor şi de ce au fost iarăşi  depăşiţi de situaţie. Îmi aduc aminte de  copilărie când mergeam cu ai mei la ţară  pe autostrada Bucureşti - Piteşti fără  ca maşina  să fie echipată cu cauciucuri de iarnă (cred că  nu existau la vremea aceea, cel puţin la noi în România), dar nu am rămas înzăpeziţi niciodată pentru că pe marginea drumului erau parazăpezi care opreau  viscolirea . Acum de ce nu mai există aşa ceva? S-au descoperit  cumva alte metode mai avansate de care eu nu ştiu încă?  Pentru că vecinii noştrii unguri încă folosesc parazăpezii şi perdelele de arbori care se întind pe sute de kilometrii, deoarece relieful majoritar al Ungariei e câmpia şi nu trec prin ce trecem noi. De câţiva ani ne lovim de aceleaşi probleme când ninge, când plouă, când e caniculă, dar nu facem nimic, doar ne lamentăm pe toate posturile de televiziune că am fost luaţi prin surprindere.

    Nu mă gândeam că aşa va suna prima mea postare din acest an, mai ales după o pauză aşa mare, dar gata am terminat.  Hai să trecem la lucruri mai frumoase,  să vă povestesc despre un weekend de poveste.

    În zona noastră iarna a apărut timid cu puţină zăpadă, apoi s-a încălzit brusc, a inceput să plouă, ca sâmbătă dimineaţa să ne trezim şi să vedem că e totul alb spre bucuria copiilor.  

      Recunosc că eu am fost bucuroasă pentru iarna caldă de  până acum şi nu mă supăram dacă se prelungea pănă în martie, dar după plimbarea cu copii, după ce mi-am reamintit cum e să te bucuri de săniuş, de bulgărit, chiar şi de un frecuş cu zăpadă (aici mai am nişte sechele din copilărie), i-am acordat iernii normale cu zăpadă şi alte cele, câteva bile albe :))))).

Ne-am scos echipamentul adecvat: bocanci, costum de ski, mănuşi .....      

@jurnal din mansardă

.....ne-am demonstrat talentele artistice pe maşinile pline de zăpadă......

@jurnal din mansardă

.....copii au făcut îngeraşi în zăpadă......

@jurnal din mansardă

.....am făcut o mică excursie până am găsit........

@jurnal din mansardă

@jurnal din mansardă

......derdeluşul perfect....

@jurnal din mansardă

@jurnal din mansardă

Cineva a vrut să folosească neapărat casca de ski primită de la Moş Crăciun.

@jurnal din mansardă

      Pentru că nu ne-am auzit până acum aici 'în mansardă',vă doresc ca 2014 să vă aducă sănătate, linişte, împliniri, iubire şi tot ceea ce vă doriţi pentru a avea un an minunat!!!!!!

P.S. Mi-a fost foarte tare dor de voi!

Mulţumesc pentru vizită,Dana.

Aventuri în excursii

Bună tuturor!


Aseară Claudiu s-a întors din ultima excursie făcută cu doamna învățătoare, după spusele și plânsetele copiilor cea mai frumoasă din cei patru ani.

Într-o postare anterioară spuneam că am să vă povestesc despre excursiile băiatului meu, iar acum e momentul dezvăluirilor....:).

Clasa I excursie de două zile la Moneasa. Eu speriată și disperată că pleacă singur , el fericit și fără nici o grijă din același motiv. Vremea a fost cam ca acum, adică caniculară. Nu am vrut să-l încarc cu multe, i-am dat pe el un tricou și pantaloni scurți, iar în bagaje pe lângă lenjerie i-am pus un alt set: tricou și pantaloni pentru a doua zi, insistând să nu uite să se schimbe. Când a coborât din autocar și l-am văzut îmbrăcat conform indicațiilor mele am fost foarte mândră că am așa un băiat ascultător, dar acasă când l-am dus la baie am rămas perplex: avea pe el ambele tricouri și ambii pantaloni, tricoul de dedesubt fiind murdar de sus până jos de ceva roșu închis care mi-a produs instantaneu un atac de panică, de care am și scăpat la fel de repede când mi-a spus foarte liniștit că e doar supă de roșii. Concluzia: ‘Altă dată să nu mă mai pui să mă îmbrac cu două tricouri și 2 pantaloni că mi-a fost foaaaarte cald!!!!’

Clasa a II a excursie de 3 zile toamna în Maramureș.În bagaje i-am dat haine mai groase, mai multe, puse pe zile în pungi separate, chiloții și ciorapii într-o altă pungă. Mișcare greșită!!!! De ce? Aceea pungă nu a fost deschisă pe perioada excursiei. La baie iarăși surpriză: aceeași chiloți cu care plecase, partea cu elasticul era pe picior, vă închipuiți ce greu i-a îmbrăcat. Concluzia: ‘Data viitoare să-mi dai niște chiloți mai mari și mai mulți!’

Clasa a III a excursie de 4 zile la Brașov - Sinaia. La întoarcere când a coborât plângea de mama focului că și-a pierdut telefonul mobil. Eu și taică-su rămânem tablou, vorbisem cu el la telefon pe numărul lui cu 10 minute înainte. Urcăm în autocar și-l găsim bineînțeles sub scaunul pe care a stat. Surpriza de acasă: în bagajul de mână găsesc cutia în care a avut șnițelele degețele cu susan (preferatele lui și ale colegilor) cu trei dintre ele plimbate Oradea – Brașov – Sinaia - Brașov – Oradea. Hainele de data asta îmbrăcate ok.

Clasa a IV a excursie de 4 zile în Moldova la mănăstiri. Nu am găsit surprize în bagaje și nici pe el, mi-a povestit cu lux de amănunte despre toate mănăstirile, casele memoriale și locurile unde a fost, a cheltuit foarte puțini bani din câți i-am dat, deci.....băiatul meu a crescut.

A venit oficial vacanța, bucuria copiilor, dar și a mea mai mare decât a lor, acum vrem să profităm cât mai mult de ea, pentru că de la toamnă trecem în altă etapă a vieții Claudiu începe clasa a V a, iar Andrada clasa a XII-a.

Mulțumesc pentru vizită, Dana.

Back in business

După cum am văzut în ultimele două postări ale Ancăi nu sunt singura care se gândește la dulcețuri și cum să ne facem borcanele mai frumoase. Eu am croșetat niște 'hăinuțe pentru borcane'( le ziceam capace) mai colorate, am și  altele personalizate cu căpșuni, cireșe, dar trebuie să le prezint cu gemurile aferente. Așa cum am spus și în titlu m-am întors cu forțe proaspete și pe blog și în ale croșetatului, sper doar să mă țină.

Vă mulțumesc pentru vizită, Dana.

Sălbatic versus domestic

         Am pus mâna  pe un aparat de fotografiat muuuuult mai profi si mai bun decât al meu, am urmărit soarele vreo două săptămâni, m-am tot gândit la florile pe care vreau să vi le arăt: cele de pe câmp sau cele din grădină , ......iar acum urmează în premieră o şedinţă foto a unor "modele" de excepţie.

            Eu nu am putut desemna nici o câştigătoare, toate sunt la fel de  frumoase, delicate, fotogenice, cu stil, graţioase în bătaia vântului, o încântare pentru ochii şi sufletul nostru. Voi aveţi vreo preferată?

         Ştie cineva să-mi spună cum se numeşte floarea mov din prima fotografie? Eu ştiu că e perenă, înfloreşte în lunile mai-iunie şi se inmulţeşte repede.  Până de curând  eram invidioasă pe cei care o aveau în grădină , dar acum am şi eu câteva fire care  sper să se prindă,.

               

            

Eu şi Andrada vă mulţumim tuturor  pentru urările  frumoase legate de postarea anterioară.

Mulţumesc pentru vizită, Dana.

Am doar 18 ani.....

.... nu vă speriaţi,  nu am luat-o razna cât am lipsit, aici e vorba despre  despre Andrada, minunea mea cea mare. Da e incredibil, am fată majoră. Nu-mi vine să cred că au trecut deja 18 ani, parcă ieri am mers la maternitate, m-am internat şi m-am plimbat 3 zile între salonul de cezariene şi cel de naşteri pentru că fata mea nu vroia să vină încă în lumea reală, cănd doctorii îmi făceau injecţii pentru a-mi induce naşterea eu dormeam de parcă luam somnifere. Chiar dacă atunci cănd s-a născut era lila şi cu pielea zbârcită  ca o băbuţă, a doua zi când am fost mutată în salon şi am 'plătit' o asistentă să mi-o arate, în momentul în care mi-a pus-o în braţe am zis  că nu există copil mai frumos în lumea asta. 

A avut o personalitate puternică chiar şi atunci când era bebeluş: dacă nu vroia să mănânce nu mânca, iar eu  mă stresam şi plângeam că-mi moare copilul de foame. 

A început să vorbească la  8 luni şi nu s-a mai oprit :),  a mers la 1 an şi doua luni, a vrut toate jucăriile copiilor din parc, a râs şi s-a jucat cu toată lumea şi aşa a rămas prietenoasă şi veselă.

Nu i-a plăcut grădiniţa, a plâns 4 ani cât a mers acolo (vă imaginați prin ce coşmar a trecut toată familia, mai ales când se agăţa de picioarele tatălui meu şi spunea: salvează-mă tataie!!!!), ca după câţiva ani să aflăm că a fost şi un pic de teatru, pentru că aşa o lăsam acasă cu bunicii.

La şcoală a fost şi este conştiincioasă, eu nu am mai făcut lecţii cu ea de la sfârşitul clasei I, iar verificări cred că din a III a , insă mi s-a întors norocul cu   prîslea cu care cred că voi face lecţii şi la facultate....

Este responsabilă, am spus-o şi o mai spun, altruistă, calmă şi calculată, sinceră, încăpăţânată, obraznică uneori,  frumoasă, iubită, nu îi place să bârfească, înconjurată de prieteni, un copil bun de care sunt mândră  si care sunt sigură îmi va aduce multe bucurii și de acum încolo. 

/

Multumesc pentru vizită, Dana.

P.S. Postarea are o  dată anterioara pentru că am vrut să fie datată cu ziua ei de naştere, iar eu n-am mai scris de un car de vreme pe blog.  Iuliana, Anca, Ingrid şi tuturor celor care aţi revenit pe blog vă mulţumesc ca nu m-aţi uitat. Ştiu că am o datorie faţa de  câteva dintre voi, nu am uitat, revin curănd.