Jurnal din mansarda

marți, 22 decembrie 2009

20 de ani.....

Au trecut 20 de ani de la revoluție! Acum am varsta parintilor mei, am la randul meu familie, copii, dar nici un regret ca nu mai e ca in vremea lui Ceausescu.
Privind in urma si retraind acele momente realizez ca eu chiar am participat la revolutie!
Lucram atunci la Electrica, care avea sediul langa Spitalul de Urgenta Floreasca. De la statia de metrou Piata Romana pana la serviciu mergeam de obicei pe jos si ii vedeam pe "baietii cu ochi albastri" plantati din suta in suta de metri cum supravegheau zona. Pe 22 decembrie, dimineata la 7 i-am vazut pentru ultima data, erau inca la 'datorie', insa se vedea ca erau agitati si in asteptare. Auzise toata lumea ce se intamplase la mitingul din 21, la serviciu numai despre asta se vorbea. La aceea vreme Electrica era militarizata, iar ofiterii au venit sa ne anunte ca gen.Milea s-a sinucis si ca ar fi mai bine, ca noi femeile sa plecam acasa. Am iesit pe strada si un moment am crezut ca sunt in alta lume, erau sute, nu, mii de oameni cu steaguri tricolore gaurite care mergeau pe tancuri sau pe langa si care scandau:Libertate!Libertate! Ole!Ole!Ceausescu nu mai e!!!! Vazusem si alta data atatia oameni stransi la un loc, la defilarile de 1 Mai sau 23 august dar acum era altceva, nu era cineva anume care sa spuna ce sa scandam, se intuia ce va urma si toti eram la unison. Eu si colega mea Nicoleta [care avea doi copii mici acasa], am hotarat sa mergem cu ceilalti spre Televiziune. Am stat acolo pana cand am aflat ca Ceausescu a fugit si ca se va transmite revolutia la televizor. In drum spre casa am trecut pe langa un magazin de Dulciuri si Bauturi si trotuarul din fata lui era plin cu sticle de sampanie goale. In metrou erau cativa care 'cucerisera' casa lui Ceausescu din Primaverii si isi aratau 'trofeele': un deodorant Impulse, o sticla de wiskey, un clopotel de argint...... Acasa parintii ma asteptau ingrijorati , dar si fericiti ca au scapat de 'criminal si sinistra lui sotie' , pe picior de plecare, trebuiau sa mearga la tara sa taie porcul.
Pe 23 m-am dus la serviciu, de la Romana pana la Perla nu am vazut un om, insa am auzit cum se tragea si marturisesc ca atunci mi-a fost frica.
Apoi a urmat ca un tavalug perioada de dupa Revolutie :alegeri libere, Iliescu presedinte, 13-15 iunie, mineriada......

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu